Stiti cum mor visele? Dispar in plina noapte si lasa o gura strimba si o privire goala. Nu pleaca de tot. Fantoma lor ramine si se infasoara in jurul sufletului care a fost prea slab sa le pastreze. Apasa greu, precum un cleste ce stringe un fluture de aripi, si parca nici iubirea nu mai pare o salvare. Cind visele mor, oamenii devin atit de tristi, incit nu isi dau seama. Nu varsa lacrimi, dar nu mai zimbesc din inima niciodata. Nu se zvircolesc de durere, dar nu mai tremura de emotie cind clipa este miraculoasa.
Cind incep sa va moara visele, e cazul sa deschideti ochii. E semn ca ati uitat sa traiti, ca goniti pe un drum pe care nici macar nu vreti sa il cunoasteti. E semn ca nu e drumul vostru. Nu stiu daca are legatura cu virsta sau cu lipsa de experienta, nu stiu daca e semn de naivitate, dar nimic nu mi se pare mai periculos decit sa iti dai timpul pentru putina recunoastere sociala. Din cind in cind, trageti un ochi la visele voastre.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
interesant... interesant si totusi fascinant! omul fara vise e un om trist, mort. noi inca visam, dar ce ne facem cu generatia noua de copii? ei nu stiu ce inseamna visarea... ramane de datoria noastra sa incercam sa`i invatam. dar trecand peste asta, imi place. bv!
Trimiteţi un comentariu