Scortisoararoz

Ar fi fost asa

2012-02-06T14:17:00.000-08:00

Tu ai fi putut implini visul sufletului meu. Ai fi destramat timpul si mi-ai fi oferit mie nemurirea. Iubirea noastra ar fi facut si cerul sa paleasca, de ne-ar fi stat in cale. Ai fi fost, poate, iubirea vietii mele, daca i-ai fi acordat sufletului tau incredere...

2011-12-25T04:38:00.000-08:00

dorul e dulce, ca un sarut furat intr-o seara ploioasa
dorul e cald, ca un suflet crud, in care s-a ascuns iubirea
dorul e taios, ca o noapte de iarna
dorul e nemilos si scufunda inima in suferinta
dorul te face usor, ca o pana, si te trimite intr-o calatorie dureroasa cu timpul
dorul e viu si te trezeste din amorteala
dorul te face sa tresari, cind frunzele tremura prin aer
dorul iti fura din suflet, pina cind ti-l lasa gol si rece

Despre riscuri

2011-08-14T17:15:00.000-07:00

De pe marginea prapastiei, nu poti decit sa sari. Risti, altfel, sa fii macinat de teama ca poti sa cazi si de neputinta ca nu poti fi in alta parte. Cind nu mai tremuri de fericire, cind nu mai esti innebunit de iubire, cind nu mai ai curaj pentru visare, prabusirea e cea mai buna varianta. Niciodata distanta nu este suficient de mare sa te doboare. Iar cind te lovesti in cadere, lasa durerea sa te roada o vreme…Asa incepi sa cauti in tine si sigur ai sa gasesti un strop de putere care sa te ridice. Atunci vei fi nevoit sa alegi o noua cale. Te poate duce pe marginea altei prapastii, dar ai sa fii pregatit. Ai sa scapi de teama si de neputinta, pentru ca deja stii ca sint solutii. Dar nimeni nu o tine din prapastie in prapastie:).

Cu lacrimi iti faci sufletul mai puternic. Pentru ca dupa fiecare lovitura, iti dai seama ca lumea ta e inca in picioare, ca ai rezistat si de data asta…

Povestea zilelor mele triste

2011-07-04T17:01:00.000-07:00

Cand m-am desprins de mica mea lume, o durere fina mi-a rupt sufletul. Nu l-a sfarimat, dar l-a fisurat, atit cit sa il goleasca. Pe acolo s-au scurs toate pasiunile mele, care ar fi putut deveni mari iubiri. Si toate emotiile, care m-ar fi putut scapa de plictiseala. Pe acolo mi-am pierdut si visele, pentru ca de acolo venea o suferinta care ma tinea treaza. Nu m-am intregit, pentru ca, orice ar spune altii, acele rani nu trec niciodata. Dar am invatat sa imi asum nefericirea. Ce-i drept, cu cite un suspin la fiecare amintire, dar pretul nu e atit de mare. Poate cea ma grea lectie pe care am invatat-o a fost ca ceilalti au voie sa-mi greseasca. Pentru ca, uneori, fericirea unora costa lacrimile altora. Incercati iertarea, sa-I dati curaj sufletului vostru sa faca efoturi sa se umple, chiar si atunci cind are crapaturi.

2011-01-19T22:44:00.001-08:00

"I put my heart and my soul into my work, and have lost my mind in the process." – Vincent Van Gogh

Sa visam...

2010-08-19T17:44:00.000-07:00

Stiti cum mor visele? Dispar in plina noapte si lasa o gura strimba si o privire goala. Nu pleaca de tot. Fantoma lor ramine si se infasoara in jurul sufletului care a fost prea slab sa le pastreze. Apasa greu, precum un cleste ce stringe un fluture de aripi, si parca nici iubirea nu mai pare o salvare. Cind visele mor, oamenii devin atit de tristi, incit nu isi dau seama. Nu varsa lacrimi, dar nu mai zimbesc din inima niciodata. Nu se zvircolesc de durere, dar nu mai tremura de emotie cind clipa este miraculoasa.
Cind incep sa va moara visele, e cazul sa deschideti ochii. E semn ca ati uitat sa traiti, ca goniti pe un drum pe care nici macar nu vreti sa il cunoasteti. E semn ca nu e drumul vostru. Nu stiu daca are legatura cu virsta sau cu lipsa de experienta, nu stiu daca e semn de naivitate, dar nimic nu mi se pare mai periculos decit sa iti dai timpul pentru putina recunoastere sociala. Din cind in cind, trageti un ochi la visele voastre.

De ceva vreme...

2010-05-18T18:28:00.000-07:00

...mi-e dor de cafeaua bauta dupa o noapte alba, cu multe filme de dragoste si vise imprastiate in pauze, de frigiderul aproape gol, dar de dulapul plin de haine, de oala de ciorba nefiarta, de vinul fiert cu scortisoara, baut in serile de iarna, de plimbarile de la 3 dimineata, care se terminau mereu dupa rasarit, de tine si de tine, de voi si de cum eram noi. Mi-e dor de un oras viu, plin de indragostiti si de verdeata, cu strazi care spun povesti si nopti care nu dorm niciodata. Mi-e dor asa cum ti-e dor de prima dragoste – mereu, dar degeaba. Chiar daca te intorci, nu are cum sa fie la fel. Parca ar fi o pedeapsa a timpului – daca trezesti trecutul, iti chinui prezentul.
Incepem prin a fi naivi, visatori, vesnic indragostiti si neinteresati. Raminem, probabil, la fel, dar ne trezim ca purtam o masca pe care o uritim in fiecare zi. Nu, nu vreau sa fiu cel care priveste realitatea in ochi si nu se abate nici o secunda. Nu vreau sa am buzunarul plin si sufletul gol - mi-ar fi frig toata viata. Nu ma intereseaza oamenii cu ambitii, cu personalitate aspra si neinteresati de fericire. Imi plac oamenii calzi, care rid mult si, mai ales, care iubesc atit de tare, incit sufletul lor ingenuncheaza de fericire.

2009-05-10T10:08:00.000-07:00

Si viata e un hotel! Unul luxos, in care isi permite toata lumea sa intre, dar care isi poate pierde stelele cu timpul. In hotelul asta, din pacate, nu exista paza. Unii intra si ies apoi cu bratele pline, lasind goala camera in care au fost fericiti o perioada. Altii nu se ating de nimic, venereaza incaperea, iar la plecare lasa in urma un parfum dulce.

Si ce

2009-05-05T09:54:00.000-07:00

Sufletul meu m-a parasit. Suparat ca i-am stins fericirea, a ales sa plece dupa ce si-a scurs durerea in trupul meu fraged. A urlat, s-a zbatut si s-a desprins de mine cu nerusinarea unui strain. A plecat odata cu dragostea, satul sa mai fie hranit de orgoliu. A plecat speriat ca l-ar astepta o soarta in care ar sfirsi sufocat de realitate.

Da...multi raminem fara bucata invizibila care naste visele si sperantele noastre, blindetea, toleranta, fericirea, dragostea. Multi raminem cu o constiinta rece intr-o bucata mare de carne. Si nici macar nu ne dam seama! Se intimpla deseori pe nesimtite si ne trezim parte din multime! Devenim un personaj colectiv, fara idealuri, care nu mai plinge la filme siropoase, injura si critica, scuipa pe strada, tine cu dintii de ideile gasite prin carti sau pe la altii, nu mai cauta sa inteleaga si traieste doar sa atinga scopul comun. Destinul nostru se transforma intr-un actor care refuza sa mai faca spectacol si isi spune rolul pe nerasuflate.
Sintem atit de cruzi, incit nu suportam nici frumusetea. O ucidem mereu cu gindul ca ascunde lucruri murdare, fara sa intelegem ca pe ea nimeni nu o poate contrazice.
Tu nu te pierzi cind vezi atit de mult din tine la altii? Nu tremuri de frica atunci cind simti ca nu te mai poti surprinde?

Il voi recuceri. Il voi regasi la fel de sincer si de dulce, la fel de fericit sa ma aiba cum era cindva, cind ne lega iubirea. Sufletul meu se va intoarce pentru ca eu i-am simtit lipsa...

Putin din toate

2009-03-12T13:43:00.000-07:00

“Din nou ea, scaparea lui de greutatea lumii. Ea, pe jumatate goala, cu buzele frumos rujate si mirosind, discret, a vanilie. Ea, misterioasa si atragatoare, pare o pata spumoasa pe trupul lui negricios. Ea, placerea pe care o gusta in fiecare dupa-amiaza, de ani de zile. Ea, prilej de minciuna pentru sotia si copiii sai si subiect de povesti pacatoase pentru prieteni.
In asternuturile ei colorate isi traieste cele mai ascunse dorinte. Sub ochii ei isi scormoneste sufletul si de cuvintele ei isi sparge prejudecatile. Pe ea o imparte cu cei care isi lasa parfumul in camera verzuie, chinuindu-l si facindu-l sa simta otravitoarea gelozie. Desi ea e doar tirfa ce o cumpara la pachet cu o sticla de vin si un pumn de tigari, ar prefera sa nu o imparta. Uraste litera scrijelita pe noptiera de linga pat, a carei poveste nu a aflat-o niciodata. Si-a imaginat ca vine de la numele iubitului ei ori al vreunui nebun care a vrut sa ii faca gelosi pe ceilalti care ii aglomereaza patul.
In camera incepe razboiul dintre noapte si zi si o raza palida sfisie intunericul. Astazi a platit mai mult, iar dimineata ii prinde impreuna.”

***

Imi plac secretele. Nu imi place, in schimb, masca sub care oamenii isi ascund dragostea, teama, defectele, visele, povestile pe care si-ar dori sa le traiasca. Nu imi place cind nu mai indraznim sa fim nebuni, imperfecti, naturali, sinceri. Nu imi place cind incetam sa mai fim liberi si ne inghitim cuvintele pentru a nu ramine fara iubit, fara slujba sau fara prieteni. Am invatat ca oamenii pot da cu tine de pamint, te pot uri, te pot batjocori, te pot fura, te pot critica, dar nu te pot transforma in ce tu nu iti doresti sa fii.
Imi plac povestile de dragoste care inchid gura lumii. Imi plac femeile care iubesc barbatii pe care nu au voie sa ii iubeasca, fiind golani, prosti, periculosi, nepotriviti. Nu inteleg de ce oamenii slutesc dragostea, stabilind reguli si constante. E drept sa ne zbatem pentru cariera, bani si altele de genul, dar e tragic cind ajungem sa ne zbatem pentru dragoste. Statutul de indragostit este singurul care vine de la sine. Nu este necesar si nici obligatoriu, ci doar surprinzator si placut. Dragostea nu traieste in zile, ci in clipe. “Ieri” conteaza doar daca esti nostalgic, “miine” daca esti disperat, iar “azi” doar daca nu ai curaj sa fii putin iresponsabil.
Imi plac secretele si povestile de dragoste ascunse, care se dezvaluie doar din priviri. Imi plac oamenii care au curaj sa se arate si renunta sa ii mai arate cu degetul pe altii. Imi place ploaia, pentru ca iubeste lumea atit de tare, incit indrazneste sa se arate plingind.

2009-03-03T13:37:00.000-08:00

Seducatorul inceput

2009-02-12T02:50:00.000-08:00

“Isi mai aminteste si acum prima data cu aceeasi emotie. Printre lacrimi se revede pe scena, cu inima gonind aiurea si cu obrajii palizi, de teama sa nu greseasca. Rememora fiecare replica, trecindu-si privirea prin fata fiecarui spectator. Ii mai tine minte pe burtosul cu privire blinda si pe femeia cu buze rosii din primul rind, din dreptul careia venea un miros de parfum ieftin, care ii facea greata. Isi aminteste de baietelul blond care ii facea cu mina in timp ce molfaia o ciocolata si de batrina care vindea flori in public. Se gindea atunci ca macar una dintre garoafele ofilite va ajunge la ea dupa ce isi va termina rolul. La finalul piesei simtea ca a petrecut un veac pe scena. Si acum mai aude primele aplauze, pe care le-a savurat pina la ultima bataie de palme. Cind s-a lasat cortina, o liniste amaruie i-a imbratisat sufletul si a inceput sa plinga. Era nemultumita. Simtea ca incepuse cu stingul si se gindea ca va ramine un actor de duzina. Nu a fost asa. Au urmat alte citeva roluri mici, dupa care a devenit unul dintre cei mai mari actori din tara. Astazi are mereu cabina plina de flori proaspete, dar nu mai are rabdare sa le priveasca.”

***

Nu stiu de ce prima data sintem mereu emotionati, pentru ca apoi sa pierdem orice urma de placere fata de ce am inceput. Nu stiu cum devenim enervati de ce am tinjit multa vreme sa obtinem. Nu stiu unde dispar furnicaturile si prin ce metoda inima nu o mai ia la fuga cind trece timpul. Si nu stiu cum am putea ramine vii, cum ne-am putea pastra frumusetea inceputului. Unde gresim? De ce sintem pedepsiti cu plictiseala? Nu stiu cum ne pierdem naivitatea si timiditatea de la inceput si devenim, treptat, mai rai, mai neintelegatori, mai critici. Nu stiu de ce experienta ne schimba, de multe ori, in ce am promis la inceput ca nu vom ajunge niciodata. Nu stiu de ce uitam promisiunile pe care ni le-am facut noua daca reusim. Ciudat este ca incepem diferit si sfirsim la fel: satui, seci, reci, goi, singuri, straini pina si de noi.

Despartire

2008-12-30T02:45:00.000-08:00

“Incet, iubito, sa nu ne auda ingerii si sa plinga de dorul iubirii noastre. Incet, alunga-ma de linga tine si, pentru ultima oara, saruta-mi sufletul cu iubirea ta albastra. Ai zilnic grija sa nu ma uiti, iubito, pentru ca lumea are nevoie de amintirea povestii noastre. Fugi cit poti de iute de uitare si pastreaza-ma al tau pentru totdeauna. Nu exista loc mai curat pe lume decit inima ta. Incet, iubito, sa nu ne piarda timpul. Nu pot sa-ti mai ascult tacerea. Inchide-mi ochii, sa nu imi curga lacrimi cind te vad plecind. Mai ramii...”

2008-12-29T11:12:00.000-08:00

Cind uita timpul

2008-11-21T15:48:00.001-08:00

Dragostea este adolescenta unui suflet. Un suflet indragostit devine neastimparat, rebel, nebun si sigur ca poate invinge chiar si o mare nervoasa. Cind oamenii iubesc, isi inchid ratiunea intr-o cutie in care cinta o muzica frumoasa. E nemaipomenit cum trec pe linga probleme, cum isi pastreaza mereu un zimbet discret si special in coltul gurii si cum privesc. Privirile oamenilor indragostiti par atinse de Dumnezeu. Dragostea adevarata nu are eticheta. O recunosti dintr-un milion de sentimente, de la inceput, si o savurezi pina la epuizare. Ai tendinta sa alergi dupa ea chiar si atunci cind e departe de tine, dupa ce ai privit-o cum pleaca si i-ai inchis usa in urma. E clar ca stralucirea in care iti imbraci trairile lasa urme adinci cind dispare. Cind este insa inepuizabila, sufletul, nebun de fericire, seduce timpul, sarutind de o suta de de ori fiecare clipa. Atunci, geniul si frumusetea se transforma in darurile puerile ale vietii si totul se rezuma la dragoste.
Nu ajungi sa iubesti un macho-man cu patratele si masina tare ori o blonda tunata si intolita, dupa care saliveaza toti amicii tai. Ajungi sa iubesti un el sau o ea oarecare – singura persoana speciala din univers. Sint de parere ca oamenii care se iubesc cu adevarat isi fac nunta doar ca sa se intilneasca cu prietenii din copilarie pentru o noaptea zdravana de betie si pentru a purta o super-rochie pe care, din nu stiu ce motive, nu o poti purta la plimbarile prin parc sau la intilnirile de familie. Iubirea nu cere la schimb explicatii, sacrificii, libertate, si nu omoara prieteniile celuilalt. Iubirea nu este atit de cruda incit sa te oblige sa il ai pe celalat lipit de tine, sa nu mai existi tu, sa existe doar noi, sa nu mai fii un intreg, ci doar o jumatate. Iubirea adevarata nu este despre jumatati care trebuie sa se regaseasca, ci despre suflete intregite care vor sa joace cel mai frumos joc din lume.

2008-11-16T11:48:00.001-08:00

Dama

2008-11-10T11:33:00.000-08:00

Desi noi, femeile, iubim barbatii, ne petrecem timpul analizind celelalte femei din viata noastra. Nu ajungi sa vorbesti despre un barbat decit daca il placi, l-ai placut sau te enerveaza prea tare. Femeile ofera un stufos material de studiu. Ele sint fostele actualilor, actualele fostilor, colegele, rivalele, prietenele, mamele, surorile, cele care ne sint aproape si cele carora le sintem aproape. Ele pling cel mai mult, cumpara cel mai mult, vorbesc, cearta, critica, birfesc, alina si iubesc. Ele, la rindul lor, sint cele mai analizate, criticate, alinate, admirate si iubite.
Pe de o parte, sint acele femei care trezesc din amorteala multe inimi si fac sa zvicneasca privirile pierdute ale unor visatori. Sint femeile care poarta masca rece a nepasarii, dar care isi mingiie obrajii cu lacrimi cind tu uiti sa le spui noapte buna. Inabordabile si tifnoase, rosesc cind le spui cit sint de frumoase si se fisticesc cind le inviti undeva. Sint femei informate, pe care nu le prinzi niciodata nepregatite, care isi scriu in suflet cea mai frumoasa poveste de dragoste. Ele lupta pentru cariera si dau dracului tot cind un El tupeist si fara bani le da lumea peste cap. Sint acele femei nemaipomenite care iubesc cu intreaga lor fiinta si renunta la tot pentru o inima seducatoare.
Unele femei zimbesc atit de frumos, incit iti fac ziua savuroasa. Ele te fac sa crezi ca traiesc o minune. Sint puternice, elegante, diplomate, sofisticate, fidele, si totusi, mereu independente. Sint femei pe care nu le ghicesti usor si de care esti mindru ca le-ai cucerit. Sint acele femei pe care, daca nu ajungi sa le cuceresti, le doresti o viata.
Pe de alta parte, sint femeile care nu reusesc sa isi descopere niciodata feminitatea. Sint acele femei care intreaga viata nu fac decit sa hraneasca instincte. Sint femeile care nu stiu sa fie nici iubite, nici prietene, care iti sug seva si te lasa, fara sa inteleaga de ce sau daca intr-adevar au vrut sa faca asta. Nu sint smechere, nici rebele, sint doar niste ametite dispuse sa-si piarda timpul cu oricine. Mai sint femeile care birfesc oricind, cu oricine, pe oricine. Ele seamana cu un pom de craciun uscat si prost impodobit, cu instalatia stricata. Si sint femeile care nu au nimic niciodata, sint prezente pentru ca cineva a uitat sa isi puna caciulita si ajung scalvul unui burtos cu lant si chelie.
Dar adevarata femeie, cea al carui nume face zeci de inimi sa tresara, e mereu altfel. E seducatoare, inocenta, naturala, sensibila, plingacioasa, naiva, nebuna, ignoranta, romantica, visatoare, capricioasa, puternica, si mereu sigura pe feminitatea ei. Ea, o minunata, se indragosteste mereu de o bestie si in nelinistea iubirii lor se tese nemurirea. Povestea lor de dragoste ajunge mereu pe buzele viitorului.

2008-10-22T10:58:00.001-07:00

Poveste

2008-10-19T10:49:00.000-07:00

“Ma plimb pe o alee pustie care miroase exagerat a toamna. Imi arunc picioarele prin mormanul de frunze si fredonez “La Vie En Rose”. Sint singur si astazi m-am hotarit sa imi caut prin suflet. De-o vreme am uitat cine sint. Am uitat ca eu nu ma supar, ca mie nu-mi pasa, ca nu urasc, ca uit, ca nu inteleg si ca mi-e bine asa. Am uitat ca lumea se imparte in bine si rau, ca viata e o vata de zahar care trebuie devorata inainte sa se topeasca. Am devenit un om mare, speriat parca de el insusi. Mi-am promis ca nu voi fi niciodata responsabil, nu pentru a duce o viata dezechilibrata, ci pentru a nu intra in rutina. Mi-am promis ca nu voi deveni niciodata unul dintre acei papitoi cu idei copiate, pe care ii distruge timpul. E un alt an, e o alta iarna si simt ca eu-l meu e un altul. Ma sperie lumea. M-am pierdut inainte sa-mi aflu drumul. Cindva linistea mea era cea mai buna muzica. Poate ma inseala timpul sau poate am devenit victima optimismului meu. Mi-ar placea sa suflu peste oameni si sa ii ajut sa ma ajute. Mi-ar placea sa ii fac mai buni si mai veseli si le-as tipa in gura mare ca nefericirea lor e cauza mizeriei mele. Ca frustrarile lor ma schimba in omul pe care nici eu nu l-as vrea aproape.”

2008-07-22T11:58:00.001-07:00

...

2008-07-22T11:50:00.001-07:00

“Ce frig naprasnic imi furnica oasele! As fi vrut sa ma rup in bucatele si sa ma imprastii in aer, sa patrund raceala care ma umilea de citeva ore. Inotam in bocancii mei deja prea grei pentru statura mea firava, dar nu ma induram sa ii arunc. Intre buzele mele uscate invirteam o tigara, mica mea scapare din agonia ce ma imbratisase. Mi-am aprins-o...si parca lumea prinsese viata odata cu flacara ce incercase o scurta lupta cu intunericul. Trageam ca nebunul din tigara si ma gindeam sa ma intorc. Macar sa ii spun ca a gresit, ca nu o iubesc, era clar ca nu o mai iubeam, ca nu ma intereseaza de ce si cind si cum si de unde...ca o vreau departe de mine. Sigur ca o vreau, numai ca si ea vrea acelasi lucru. La dracu, mi-am lasat sufletul in patul ei si nu mi-l va inapoia niciodata. Umblam de nebun pe strazi, intr-un intuneric care l-ar speria si pe dracu, si cautam un motiv sa ma intorc. Ea...ea va fi de acum cel mult fantoma vietii mele.”

2008-07-13T07:57:00.001-07:00

Poate stii, dar ai uitat

2008-07-13T07:31:00.001-07:00

Oamenii nu isi pretuiesc singuratatea. Si e ciudat, pentru ca doar in singuratate poti fi tu cu tine, te intrebi, iti raspunzi, te regasesti, te intelegi. Lumea interioara e nelimitata, sincera, frumoasa, dar, deseori, ascunsa si greu de gasit. Ceilalti pun limite, cer, asteapta, vor, cauta, si schimba usor un suflet. Cred ca oamenii sint cu adevarat sinceri cind nu fug de singuratate.
N-am sa-i inteleg niciodata pe cei care isi vind oricui singuratatea Nu il uiti pierzind vremea cu orice nating care stie sa iti spuna vorbe frumoase ori care stie sa te priveasca in asa fel incit tu sa te simti unica. Esti unica, oricum te-ar privi unul sau altul si esti minutat, chiar daca ea n-a ramas linga tine. Cel care chiar iubeste, lupta, si lupta cu propriul lui orgoliu, cu ceilalti, cu tine, cu lumea, doar pentru ca tu sa ii ramii aproape. Poti sa ii plimbi sute prin fata, daca nu te mai vrea, vei fi doar cineva cu prea mult timp liber. Nimeni nu va umple golul pe care voi nu reusiti sa il umpleti.
E simplu sa inlocuim. E simplu sa nu raminem singuri pentru ca avem in comun teama de singuratate si ea ne apropie de altii. Acceptam orice si raminem impreuna pentru ca avem birfa care ne calmeaza, avem scandalul care ne descarca, avem ideea despre libertate care ne salveaza. In final nu sintem nici liberi, nici iubiti, nici fericiti, in final sintem singuri in compania altor oameni singuri.

2008-06-23T13:17:00.001-07:00

Iar cind e nu...

2008-06-23T13:08:00.000-07:00

“Statea in usa si ma privea de parca i-as fi prabusit lumea cu raspunsul meu. Nu, nu il iubeam si i-am spus-o pentru ca vroiam sa-i sterg zimbetul timp pe care mi-l afisa de citeva zile. Pe el il vedeam un copil fericit, iar eu ma simteam un Mos Craciun care ajunge mai devreme si putin mai incarcat decit I se ceruse. Si care nu primeste nici poezii, nici fursecuri. Ma saturasem sa-i platesc fericirea cu orele mele.”
“-Te iubesc”...
-Eu nu. Nu-mi place cum iti legi sireturile.”
Dupa ochi cred ca in acel moment ar fi vrut sa nu ma fi cunoscut niciodata. Daca in seara aia nu-i scapam paharul in poala si daca nu i-as fi povestit asa frumos de ce e vina lui si nu a mea, ar fi ramas cu blonda stearsa pe care o plimba de la o masa la alta. Ea astazi i-a parut o alternativa mai buna decit mine si regreta momentul in care i-a spus ca i-a iesit adevarata dragoste in cale. Diseara ii va duce flori si ii va spune ca a fost orbit de soarta, ca nu si-a dat seama, ea il va ierta si miine ii voi vedea in acelasi club, la aceleasi mese, el la fel de trist ca acum patru luni, ea la fel de nestiutoare si fericita.
“-In momentul asta te urasc.
-Uraste-ma citiva pasi mai incolo, dupa ce inchizi usa, fara sa o trintesti daca se poate.”
Fiti siguri ca a trintit-o. A tirntit-o abia dupa ce mi-a explicat ca singurul lucru care l-a atras la mine a fost parul, ca de fapt pusese un pariu cu un prieten, ca nu vrea sa ma mai vada niciodata, dar ca va fi intotdeauna linga mine daca voi avea nevoie. Ii savuram agonia si i-as fi strigat din tot sufletul “multumesc” daca nu l-as fi simtit atit de vulnerabil. Era cel mai frumos moment, mai dulce decit prajitura mea preferata.”

2008-06-08T05:08:00.001-07:00

La inceput...

2008-06-08T05:01:00.000-07:00

Acum patru ani am pasit prima data in orasul care mi-a devenit de suflet. Acum patru ani, intr-o zi ploaioasa, de mina cu o frumoasa dragoste, paseam pragul universitatii. Acum patru ani coboram scarile unui amfiteatru invechit si-mi dadeam dosarul cu o mina tremurinda. Acum patru ani, sub o coroana deasa, un el ma stringea in brate si-mi spunea ca ma iubeste. Venisem aproape de un vis si de-o dorinta. Dorinta mi-am implinit-o, nici n-a fost una pretenioasa, mi-a ramas visul pe care il traiesc de-o vreme si il vreau dus la capat.
Am crescut. Nu-mi mai pling de mila in dulapul cu usi rotunde, nu mai tremur de frica noaptea, nu-mi mai pierd vremea punindu-mi intrebari stupide, nu mai vreau. Am invatat. Viata te traieste daca nu stii sa-ti urmezi calea. Am inteles. Oricit de inteleapta as fi, voi continua sa ma impiedic pe strada, sa cad de pe scaun la intilnirile oficiale, sa pun intrebari stupide cind ar trebui sa tac, sa ma murdaresc cind trebuie sa arat impecabil, sa gafez cind ceilalti se asteapta sa par desteapta.
Patru ani. Nu e un final, nu e un inceput, e o continuare a unei intrari reusite. Patru ani in care am ris, am plins, m-am ofticat, am fost fericita, am iubit, am suferit, m-am indragostit, am gafat, m-am jucat, m-am distrat, m-am enervat, am comentat, am suparat, m-am suparat, mi-a trecut. Patru ani in care am inteles ca lucrurile facute din suflet ies intotdeauna bine. Patru ani pe care nu i-am irosit, pe care nu ii regret si in care am cistigat valori, idei, amintiri, prieteni, si un viitor pe care l-am visat.
Nu pierdeti vremea cu ce nu va place. Nu pasiti pe un drum pe care nu il vreti si inainte sa luati vreo hotarire, ginditi-va. Nu o faceti pentru lume, pentru functie, pentru bani. Nu o faceti pentru ca nu aveti alta solutie, Ginditi, simtiti, cautati, si incepeti abia cind sinteti siguri ca ati gasit. Asa nu va veti simti niciodata inutili. Nu pierdeti timpul. Oricit de frumos ar suna unele lucruri, daca nu au un final reusit, nu au nici o valoare.

2008-06-06T14:07:00.001-07:00

Partea buna...

2008-06-06T13:50:00.000-07:00

Sa fim putin nebuni. Sa fim putin indragostiti de viata pe care o avem. Cu datorii, cu drame, cu suferinta, cu dor, cu limite, sa o iubim atit de tare incit sa nu mai simtim timpul. Sa ridem putin de situatiile penibile in care ne punem. Sa ne amintim de rochia oribila care nu se asorta cu pantofii, sa ne amintim de raspunsul stupid pe care i l-am dat celui de care ne indragostisem, sa ne amintim de examenul la care am copiat gresit, sa ne amintim de zilele in care ne-am purtat prosteste si sa ridem ca am stiut sa fim si altfel. Sa ridem ca putem fi si penibili si prosti si uriti fara sa ne doara. Sa ne oprim putin. Sa incetam sa mai privim morocanos pe sub sprincene, sa nu mai birfim, sa nu mai susotim pe la colturi, sa nu ne mai batem joc de posibilitatile noastre. Sa nu mai irosim cuvinte. Sa nu mai pierdem timpul cu cei care nu ne plac. Sa nu ne mai pese. Sa credem putin. Sa credem putin in ceilalti, sa credem in noi, sa credem ca putem face orice ne trece prin suflet. Sa fugim putin de fericirea cu circuit inchis si sa renuntam la constante. Sa iubim putin. Sa iubim doar pentru ca are cel mai frumos mod de a spune “soare”. Sa nu stim ce vrem, sa cautam ca disperatii si la sfirsit sa lasam timpul sa aleaga. Sa fim putin iresponsabili in fata realitatii. Viata nu e un cuvint, o poveste ori o necunoscuta. Viata e o existenta fragila care trebuie epuizata. Intr-o lume plina de cretini care se pierd de ceilalti si nu mai gasesc solutii, moartea a devenit o dama ieftina si respingatoare.

2008-05-11T04:18:00.001-07:00

Mi-e dor...

2008-05-11T03:32:00.001-07:00

Mi-e dor de mare...mi-e dor de mirosul ei intepator, de aerul ei rece de dimineata, care iti usuca narile si ochii, care te innebuneste ori de cite ori te prinde. Mi-e dor de valurile ei pustii si rebele, care se izbesc ca niste nebune de mal si o fac atit de frumoasa. Marea e o femeie mofturoasa. E linistita doar la suprafata, iar daca o lasi sa te conduca, nu mai ai cale de intoarcere. Marea iubeste soarele. Cind marea si soarele fac dragoste, cuvintele mor si singura care le poate descrie miracolul e linistea. Mi-e dor de mare...de nisipul ei decolorat, de fierbinteala lui dureroasa, de pasii mei prin apa ei rece, de sarutul tau dat la apus, cind marea iubeste soarele...mi-e dor de tine...

2008-05-10T10:49:00.001-07:00

2008-05-04T05:04:00.001-07:00

Scurta cearta cu timpul

2008-05-03T10:04:00.000-07:00

Cit dureaza o vesnicie?
Cit numeri pina la trei si inca o vreme.
Trei prezente ma enerveaza pe lumea asta: nedreptatea, nesimtirea si timpul. Daca primele pot fi ignorate, respinse ori distruse, timpul e imposibil de neglijat.
Cindva am fost buni prieteni. Timpul mi-a luat dorul, durerea, nelinistea. Timpul mi-a dat raspunsuri si mi-a dezvaluit identitatea. Timpul a fost la primul pas, prima vorba, primul sarut, prima atingere, prima iubire si le-a pastrat aproape de mine. A inceput sa-mi fie antipatic de cind trece cu nerusinare. E rapid si ignorant, nu mai are intelepciunea de altadata, nu-si mai poarta cu mindrie orele. Poate s-a suparat pe noi si ne-a devenit dusman. Poate pentru ca nu stim sa ii umplem golul ce il poarta...
Stiu ca timpul e trist. N-ai cum sa fii altfel cind iei frumusetea, distrugi dragostea, ignori fericirea si nu cistigi nimic niciodata. N-ai cum sa fii fericit cind niciodata nu lasi fericirea cit trebuie.
Timpul e nehotarit: traieste cu Viata si cu Moartea, iubeste o vreme Viata, o alinta si o rasfata, se plictiseste si fuge disperat spre Moarte. N-ar fi mai simplu sa iubeasca Cerul? L-ar cauta mereu fara sa-l ajunga si ne-ar scuti de trecerea lui nedreapta, condusa de capricii.

2008-05-01T12:20:00.001-07:00

Noi da...voi nu...tu nu...eu da...

2008-05-01T12:11:00.000-07:00

“Esti destul de departe sa ma intreb daca m-ai iubit. Te-ai instrainat destul cit sa-mi raspund ca “da”.
Oare in ce conditii nu m-ai fi pierdut inca? Probabil ti-e bine asa sau te gindesti cum ar fi fost daca as fi ramas. Ori poate ai vrea sa se schimbe. Nu te lasa chinuit de ginduri. Am uitat sa te iubesc cind n-ai mai stiut cum sa te gindesti la mine.
Tu nu stii sa nu lasi timpul sa-ti distruga dragostea. Ai o sclipire in ochi, o ai o luna, un an, o crezi pentru vesnicie, apoi o pierzi. Da...de ce pierzi? De ce nu stii?
Am nevoie sa-mi spui cine sint. E o raceala care ma sperie de cite ori incerc sa ma caut. Adu-ti aminte... Tu poti mai bine decit mine. Pentru tine sint doar cea care eram odata.”

“Povestile de dragoste...toate au un final. Mai trist este cind asisti la chinul propriei tale povesti, cind o vezi cum moare, cind o ingropi si totusi nu pleci. Esti atit de obisnuit cu cineva linga tine incit ramii chiar daca in viata ta e doar o umbra care poate fi atinsa. Poate n-ai tremurat niciodata cind te-a atins cineva ori poate n-ai plins cind te-a uitat. Poate nu stii emotia unei intilniri la rasarit si nici placerea unei imbratisari ascunse. Poate sufletul tau e mort demult si singurul care mai are nevoie de alinare ti-e trupul speriat de timp. E greu sa alegi intre o singuratate demna si o companie mediocra.“

“Oricit de respinse ar fi limitele, singura care reuseste sa nu tina cont de ele este dragostea. Frumusetea, geniul, eleganta, bogatia, ori prostia, saracia, nesimtirea, toate sint trecute cu vederea de singurul sentiment care poate innebuni cea mai aspra minte. Daca iubeste pe altcineva, las-o sa plece fara sa-i amintesti ca tu ai si el n-are. Poate nu toti ajungem bogati, frumosi, celebri, poate nu toti meritam sa fim fericiti, poate nu toti stim sa fim buni, destepti, dar cu siguranta toti avem dreptul la dragoste.”

Asa ca: frustratilor, celor care birfesc, care fac pe desteptii, care ignora, care profita, care se cred foarte sus, care nu stiu sa iasa dintr-o situatie fara sa tipe, care jignesc, si care sigur se simt singuri si fara scapare din viata de cacat pe care o duc, le sugerez sa se indragosteasca. Poate asa isi scot sufletul din grota.

2008-04-10T11:48:00.000-07:00

Frumos...

2008-04-09T11:38:00.000-07:00

Film
Poveste de dragoste – Sophie si Julien/“Love me if you dare”...pentru ca au curaj sa intre intr-un joc mare pe care il cistiga si pentru ca l-am vazut de 8 ori si nu m-am plictisit niciodata
Personaj masculin – John Nash/“A beautiful mind”...pentru ca e un nebun normal printre normali nebuni
Personaj feminin – Frida Kahlo/“Frida”...pentru ca e puternica, frumos indragostita si hotarita
Dulce - “Amelie”...pentru ca noi chiar putem face lumea mai frumoasa
Carte
Poveste de dragoste - “Maestrul si Margareta”/Mihail Bulgakov...pentru ca dragostea e mai puternica decit puterea
Personaj masculin – Gog, “GOG”/G. Papini...pentru ca viata nu are limite
Personaj feminin – Denise, “La paradisul femeilor”/Emile Zola...pentru ca omul frumos, oricit ar fi de fragil, in mijlocul turmei sta departe de ea
De suflet - “Suferintele tinarului Werther”/Goethe...pentru ca suferinta e frumoasa
Muzica
Louis Amstrong – La vie en rose...pentru ca inrozeste perspectiva
Mozart – Fur elise...pentru ca alina
Faithless – Crazy english summer...pentru ca misca
Bitza – Vorbeste vinul...pentru ca imi place sa-mi amintesc

2008-04-05T10:45:00.001-07:00

Lumea e un bob de mazare

2008-03-13T08:42:00.000-07:00

Ce e mai trist: naiv plin de speranta ori realist fara vise?
Mi-am petrecut adolescenta intr-o camera galbuie, cu multa lumina si foarte calduroasa. Stateam la etajul unu, iar noaptea imi placea sa privesc masinile si cuplurile care se plimbau de mina si becurile cu lumina slaba. Pe-atunci, viitorul era un monstrulet indepartat, care vroia sa-mi ia toata lumina, caldura, frumusetea si linistea, si sa ma transforme intr-un robot imbracat la patru ace, cu atitudine inabordabila si ginduri fabricate. Nu visam niciodata la Fat Frumos, la copii, la cariera, singurul meu gind era sa pastrez prezentul, sa ma pastrez pe mine, in camera de la etajul unu. Cu oamenii mai mari nu-mi placea sa vorbesc pentru ca ma compatimeau si ma plictiseau cu povesti despre cum urma sa fie viata mea. Ma indragosteam numai de baietii cu care nu vorbeam niciodata ori cu care vorbeam foarte rar, pentru ca intrebarile lor mi se pareau timpite, iar raspunsurile mele de-a dreptul penibile. Plingeam des si fara motiv, vorbeam putin cu parintii, trinteam, tipam, ma suparam usor, nu-mi placeau oamenii si credeam ca viata nu va avea nici un rost departe de camera mea si de prezentul meu.
Astazi gasesc gindurile mele la cei din jur. Astazi ei incearca sa-mi spuna cit de rai sint oamenii si cit de urita si smechera e viata si cit de victima e fiecare dintre noi. Astazi ma judeca pentru ca am incredere, pentru ca visez mult, pentru ca ma indragostesc mereu de persoanele nepotrivite si ma incapatinez in dragostea mea, pentru ca sint foarte curioasa, dar nu destul de curioasa sa cunosc realitatea lumii noastre, pentru ca sint nehotarita, pentru ca nu caut constante etc. Sa stiti ca vad, aud, inteleg, stiu, dar nu-mi pasa. In mare, am ramas adolescentul ciudat, putin mai vesel.
Si nu inteleg ceva...Daca vezi atit de departe si atit de clar, de ce nu schimbi nimic? Daca nu crezi in oameni, de ce ai prieteni? Daca crezi ca iubirea e pentru fraieri, de ce ai partener? Daca traiesti ca ceilalti, dar nu crezi ce traiesti...cu ce esti mai bun?
Nu-mi plac povestile urite, oricit ar fi de reale. Le uit, le ignor, le las. Nu-mi plac oamenii care vorbesc rastit si te critica la fiecare cuvint, care nu zimbesc, care nu cred, care iti impun parerea lor si nu accepta altceva. Nu inteleg viata traita in sictir. Mie imi plac oamenii amabili, care nu se supara ca nu le-ai dat raspunsul asteptat, care stiu sa iasa dintr-o situatie urita fara sa jigneasca, care stiu ce vor si incearca sa obtina fara sa se transforme in roboti ce-si spun “te iubesc” doar pe 14 februarie, dupa un memento. Eu cred ca Fat Frumos e un fraier disperat, iar moartea e un barbat sexy, care iti deschide usa la iesire. Imi poate demonstra cineva ca nu e asa?

2008-03-08T07:47:00.001-08:00

Femeilor...de 8 martie

2008-03-08T07:39:00.000-08:00

Iubesti femeia...
Pentru ca e ciudata, mofturoasa, dificila, sensibila, dracoasa, nerabdatoate, curioasa, nehotarita, neatenta, naiva, constienta si indiferenta.
Pentru ca te face sa zimbesti cind nu te mai suporti nici pe tine.
Pentru ca daca s-ar termina lumea, prima ei grija ar fi ce sa poarte.
Pentru ca habar n-are despre ce vorbeste si totusi te convinge.
Pentru ca ii poate spune o lume intreaga cit esti tu de nepotrivit, ea tot te va iubi din tot sufletul.
Pentru ca oricit ai fi de nedrept, nu ar permite nimanui sa te raneasca.
Pentru ca oricit ai rani-o la plecare, oricit ar spune ca te uraste, nu te va uri niciodata.
Pentru ca isi poate gasi ratiunea si printre fluturi.
Pentru ca trece frumos de la copil la femeie in aceeasi zi.
Pentru ca oricit te-ar iubi, poate renunta la tine demn cind fericirea ta nu mai e linga ea.
Pentru ca intelege intr-un mod mai neinteles si pentru ca are rabdare fiind nerabdatoare.
Pentru ca deseori te face sa te intrebi de ce o iubesti si chiar daca nu esti multumit de raspuns, o iubesti in continuare.
Pentru ca oricit ar tipa, tot ti se pare dulce.
Pentru ca ea te lasa, ea sufera dupa tine, ea te refuza si la final tu esti vinovat pentru despartirea voastra.
Pentru ca se ascunde cind plinge, dar iti scoate ochii ca ai facut-o sa plinga.
Pentru ca iti spune cum sa fii, dar cind esti cum vrea ea, se plictiseste.
Pentru ca stii ca e cel mai bun lucru din viata ta, oricit de simplu ti-ar fi fara ea.
La multi ani femeilor pentru ca au puterea sa arate nemaipomenit, chiar daca se simt ca dracu, pentru ca stiu sa asculte, pentru ca pot fi niste prietene nemaipomenite, pentru ca oricit ar fi de obosite, gasesc putere sa ajute, oricit ar fi de dezamagite, gasesc cuvinte sa incurajeze, oricit ar fi de triste, nu uita sa zimbeasca.
La multi ani mamelor, pentru ca ele, chiar daca tipa mult, chiar daca exagereaza, chiar daca nu stiu sa tina secrete, chiar daca nu sint intotdeauna de acord, chiar daca critica, ramin cele mai dragi fiinte.
La multi ani si barbatilor, pentru ca fara ei, nu am fi decit niste trecatoare...

2008-03-04T15:35:00.001-08:00

Asculta-ma

2008-02-16T13:44:00.000-08:00

Stinge soarele.
Ascunde ploaia.
Bate chinul.
Tine-ma de mina.
Uita-ma si regaseste-ma.
Coloreaza timpul.
Ia-ma in brate.
Imblinzeste-mi teama.
Tipa-mi tacerea.
Fura-mi uitarea.
Dar ma poti iubi?
Ai vazut vreodata un suflet ca sa spui ca ai unul?
Uita de tine pentru mine.

2008-02-15T05:34:00.001-08:00

Pardon!

2008-01-26T07:34:00.000-08:00

Mi se pare jenant sa incepi sa trintesti, sa tipi si sa te ascunzi cind nu stii ce sa spui.
Mi se pare jenant sa fii placut, iubit, dorit, pe baza minciunilor tale si sa te lauzi cu asta.
Mi se par jenante figurantele care nu stiu ca “proasto” nu se scrie “proast-o” si fandositele care pling in public cind simt ele ca ar trebui sa le fie mila ori alea care tin discursuri despre cit de mult iubesc animalele, dar n-au hranit in viata lor un ciine.
Mi se par jenanti mitocanii, cei care scuipa pe strada, care rid prosteste in autobuze, care injura si nu se prind ca nu intereseaza pe nimeni unde vor ei sa-si bage p***. Ma enerveaza cei care isi injura ori isi bat iubitele si cred ca smecheria lor e la culme cind, pe linga toate astea, si-o mai trag cu cite-o panarama.
Mai mult decit jenante mi se par femeile care umbla cu barbati insurati si au tupeul sa spuna ca sint destepte doar pentru ca dimineata se trezesc linga ambalaje de prezervative, in timp ce el isi stringe nevasta in brate. Le doresc sa se vada, macar o data in viata, cum sint de fapt: niste marionete mizerabile si triste, prea proaste sa isi faca viata lor si destul de perverse sa fure din a altora. Si sper sa ajunga sa-si traiasca viata acolo unde le e locul: intr-o groapa plina de rahat, impreuna cu materialistii si nesimtitii.
Mi se par jenanti aia care te lingusesc cind au nevoie de tine. Nu-i suport pe aia care nu-ti spun in fata ori nu-ti dau de inteles ca nu te suporta si se poarta de parca ati fi cei mai buni prieteni. Ma dezgusta cei care il birfesc pe unu de fata cu tine si cind vi se alatura il linguses si il lauda si la sfirsit spun “hai ca e tare tipu'”.
Ma dispera aia care iti cer o parere si cind nu le convine te contrazic ori se supara si atunci iti dai seama ca ei de fapt au o parere, dar le place sa te faca sa pierzi timpul.
Si sint multe care ma nemultumesc si toti stim sa vorbim mult si frumos despre neplacerile noastre. Gasim intotdeauna cuvintele potrivite pentru curve, mitocani, nesimtiti, prosti. Ne plingem naiv de lume si de viata, gasim atitea defecte celorlalti, dar nu putem schimba nimic niciodata. Mai mult, zimbim mitocanilor, ne imprietenim cu lingusitorii si indragim curvele. Si asta mi se pare jenant!

2008-01-22T11:56:00.000-08:00

Da. Nu. Cred. Tu stii...

2008-01-20T10:52:00.000-08:00

Oricit de mult v-ar placea singuratatea, oricit de ciudati, de speciali, de destepti v-ati simti, oricit de mult v-ati iubi, fara prieteni puteti fi doar un contur frumos. Toti avem parti bune, stim sa iubim, sa facem fapte bune, sa intelegem, sa ascultam, sa impartim...numai ca singuri, nici un contur nu are culoare. In viata nu e vorba de “ce?”, ci de “cine?” si “cum?”.
Chiar daca ne-am dori sa nu fim ipocriti si sa nu ne ascundem, nu mereu le putem spune curvelor pe nume, pentru ca nu toti stiu sa asculte adevarul. Asa ca, in viata toleram ipocritii si, de “dragul” lor, sintem ipocriti, si iubim prietenii, oamenii care iti spun adevarul si atunci cind vrei sa te minta.
Prietenii te cunosc. Iti stiu tonul pentru cearta, privirea, ciudateniile, obiceiurile, dorintele, trairile. Fie ca arati ca dracu, fie ca esti o printesa, se uita la tine cu acelasi zimbet. Prietenii nu sint oamenii care iti stiu secretele ori care ies cu tine simbata seara, ci oamenii care te-au vazut aratind ridicol, te-au auzit aberind, te-au vazut gresind, dar au ramas linga tine.
Un prieten bun:
--merge cu tine la shopping si cheltuiti banii rational, pentru ca apoi sa isi dea seama ca voi gasiti rezolvare pentru orice si va puteti da toti banii pe sosete, crème si farduri;
-cind tu crezi ca trenul pleaca mai devreme din gara, alearga alaturi de tine, desi lumea merge relaxata, isi rupe pantofii, si are inca putere sa-ti zimbeasca;
-cind tu insisti ca stii drumul si pina la urma va rataciti, se multumeste sa-ti spuna ca in ultima vreme ai multe idei proaste;
-te ajuta sa iti gasesti echilibrul cind tu nu mai ai putere sa-l cauti;
-te cearta cind plingi;
-nu spune niciodata "nu pot";
-gaseste mereu solutii pentru problemele tale, chiar daca nu e mereu aproape de tine.
Prietenii ar merita un premiu. Sint, uneori, cel mai absurd, egoist, rautacios, nesuferit om pe care l-am vazut si reusesc sa le fac cel putin un minut din viata imposibil. Cu toate astea, daca viata mea ar fi o piramida, ei ar fi virful. Asa stiu sigur ca daca natura ma intoarce invers, ma sustine virful.